să facem cunoştinţă

ma numesc alexandra şi în urmă cu patru ani am reuşit să slăbesc, de la 65 de kilograme, la 48. de atunci greutatea mea oscilează între 48 de kg şi 50, pentru că o ţin sub control strict. fie că ne place sau nu, trebuie să ne obişnuim cu ideea că alimentaţia noastră este defectuoasă. plus de asta, dacă există o tendinţă de îngrăşare, ea va exista întotdeauna, aşa că grija trebuie să existe acolo, într-un ungher al minţii noastre, mai ales când avem tendinţa să sărim calul şi să ne facem de cap consumând prea mult timp ceea ce nu trebuie.

nu am pretenţia că aş fi un specialist în nutriţie. departe de mine gândul ăsta. nu am pretenţia că sunt atotştiutoare şi nici că metoda mea e cea mai bună, dar aş vrea să le împărtăşesc şi altora "secretul" meu. m-a determinat să fac asta o simplă ocheadă pe internet, care, trebuie să recunosc, m-a oripilat, dezgustat şi şocat în acelaşi timp. nu aş aplica nici în ruptul capului una din torturile care promit un slăbit spectaculos.

trupul nostru este construit într-un mod extraordinar şi trebuie tratat cu foarte mult respect. nu cred, că o "reţetă minune" care promite un corp de sirenă într-un timp record, nu se lasă fără urmări. asta ca să nu mai vorbesc de efectul yo-yo, pentru că e la mintea cocoşului că niciun om normal nu poate trăi cu supă de varză o viaţă întreagă, sau mai ştiu eu cu ce alimente. 

"reţeta" mea este una minunată, pentru că nimic nu este, de fapt, interzis, totul depinzând de voinţa, de creativitatea şi de micile plăceri ale fiecărei persoane în parte.

pe lângă asta, slăbitul poate fi o provocare. ca şi putinţa de a ne menţine slabi, până la urmă.